Parohia Săsar - Hramul "Înăltarea Sfintei Cruci"

Conferinta preoteasca de toamna 2010

In zilele de 18, 19, 20 si 21 Octombrie 2010 s-au desfasurat la toate cele 8 protopopiate din eparhie, conferintele preotesti de toamna cu tema: Autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane

Conferinta preoteasca de toamna 2010

AUTOCEFALIA BISERICII ORTODOXE ROMANE 20 DE ANI DE LA REINFINTAREA EPISCOPIEI MARAMURESULUI SISATMARULUI

Intre problemele cu implicatii canonice cu privire la raporturile dintre Bisericile Ortodoxe, trei se considera a fi importante in constituirea Bisericilor nationale, si anume:
a) Autocefalia;
b) Problema jurisdictiei asupra unitatilor bisericesti din diaspora;
c) Problema calendarului.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta de lucru din 18-19 iunie 2010, la initiativa Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, a aprobat ca anul 2010 sa fie declarat "ANUL  OMAGIAL AL CREZULUI ORTODOX SI AL AUTOCEFALIEI ROMANESTI" in contextul  aniversarii in acest an a 1.685 ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea si a 125 ani de la recunoasterea oficiala a autocefaliei romanesti.

In conferinta de toamna, vom aborda, asadar, tema Autocefaliei romanesti la care vom puncta si cateva din realizarile Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului siSatmarului, in contextul  in care tot in anul acesta Episcopia noastra a implinit 20 de ani de la reinfintarea ei.

CAP. I AUTOCEFALIA BISERICII ORTODOXE ROMANE

A. Consideratii de ordin general  Autocefalia, termen a carui provenienta se regaseste prin reunirea cuvintelor din limba greaca: "avtos" = prin sine insusi si "kefali" = cap, desemneaza in viata bisericeasca independenta unei unitati bisericesti la nivel sinodal si national fata deo alta unitate bisericeasca de acelasi nivel, in cadrul Ortodoxiei ecumenice.

Randuiala canonicasi practica traditionala privind acordarea autocefaliei Bisericilor nationale au fost fixate inca din epoca primara a Bisericii si este exprimata precis chiar in Canoanele Sfintilor Apostoli, mai exact in Canonul 34 Apostolic care stipuleaza  "se cade ca episcopii fiecarui neam sa cunoasca pe cel dintai dintre dansii sisa-l recunoasca drept capetenie si nimic mai de seama sa nu faca fara incuviintarea acestuia, si fiecare sa faca numai acelea care privesc eparhia sa, dar nici acelea fara incuviintarea tuturor, caci numai astfel va fi intelegere in Biserica" (Canonul 34 Apostolic, precum si Canoanele 4,6,7 Sin.I Ecumenic; 2,3 Sin.II Ecumenic; 8 Sin.III Ecumenic; 28 Sin.IV Ecumenic; 36-37 Trulan si 9 Antiohia).

Textul canonului arata ca se pot organiza Biserici mai mari autocefale pe baza principiului etnic. Desigur ca in lumea de atunci nu putea fi vorba de o natiune in sensul de astazi al cuvantului dar, in orice caz se vorbeste despre o grupare quasinationala, constituita pe baza unei realitati etnice bine definite si distincte. Principiul autocefaliei este exprimat in contextul Canonului 34 Apostolic prin doua lucruri si anume: pe de o parte i se recunoaste fiecarui neam dreptul de a se conduce in treburile bisericesti, printr-o capetenie proprie in interiorul teritoriului sau, nesupusa vreunei capetenii din afara, iar pe de alta parte, prin faptul ca acesta capetenie este supusa la randul ei Sinodului, format din toti episcopii neamului respectiv.

In acelasi timp, Canonul nu are caracter imperativ, in sensul ca ar obliga fiecare natiune sa se organizeze in iserica autocefala. El recunoaste doar fiecarei natiuni dreptul la o astfel de organizare.

In baza Canonului 34 Apostolic au existat Biserici Autocefale inca din vremea Sfintilor Apostoli prin introducerea sistemului mitropolitan (vezi Canonul 37 Apostolic), prin organizarea patriarhatelor (vezi Canonul 8 Sinodul III Ecumenic; 17, 28 Sinodul IV Ecumenic;38-39 sinodul VI Ecumenic), prin interventia unor puteri de stat, prin Hotararea unor Biserici Autocefale si prin consintamantul tacit sau expres al Bisericilor Ortodoxe Autocefale.

Astazi, exista in lume urmatoarele Biserici Ortodoxe Autocefale:
1. Patriarhia Ecumenica - cu intaistatatorul sau, Sanctitatea Sa BARTOLOMEU, Arhiepiscop al Constantinopolului si Patriarh Ecumenic;
2. Patriarhia Alexandriei si a intregii Africi, cu intaistatatorul ei, Preafericirea Sa TEODOR al II-lea, Papasi Patriarh al Alexandriei si a intregii Africi;
3. Patriarhia Antiohiei si a intregului Orient, ce il are ca intaistatator pe Preafericirea Sa IGNATIE al IV-lea, patriarh ortodox grec al Antiohiei si al intregului Orient;
4. Patriarhia Ierusalimului, ce il are ca intaistatator pe Preafericirea Sa TEOFIL al III-lea, patriarh ortodox grec al Ierusalimului si a intregii Palestine;
5. Patriarhia Moscovei si a intregii Rusii, cu intaistatatorul ei, Preafericirea Sa KIRIL, Patriarhul Moscovei si a intregii Rusii;
6. Patriarhia Sarba, ce il are ca intaistatator, proaspat intronizat, pe Prefericirea Sa IRINEU Arhiepiscop de Peci, Mitropolit de Belgrad-Karlovici si Patriarhul Serbiei;
7. Patriarhia Romana, ce il are ca intaistatator pe Preafericirea Sa DANIEL, Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei, Loctiitor al Tronului Cezareei Capadociei si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane;
8. Patriarhia Bulgara, care are drept intaistatator pe Preafericirea Sa MAXIM, Patriarhul Bulgariei;
9. Patriarhia Georgiei, cu intaistatatorul ILIE al II-lea, Patriarh Catolicos al Intregii Georgii;

In afara de Bisericile Nationale Autocefale organizate la nivel de Patriarhii, mai exista atat Bisericii ortodoxe autocefale cat si autonome, dupa cum urmeaza:
a. Biserici Ortodoxe Autocefale si intaistatorii lor:
1. Arhiepiscopia Ciprului, ce il are ca intaistatator pe Preafericirea Sa HRISOSTOM al II-lea, Arhiepiscop de Noua Justiniana si al intregului Cipru;
2. Biserica Greciei, ce il are ca intaistatator pe Preafericirea Sa IERONIM al II-lea, Arhiepiscop al Atenei si al intregii Grecii;
3. Biserica Ortodoxa a Poloniei, avandu-l in frunte pe Preafericirea Sa SAVA, Mitropolit al Varsoviei si al intregii Polonii;
4. Biserica Ortodoxa Autocefala a Albaniei, ce il are ca intaistatator pe Preafericirea Sa ANASTASIE, Arhiepiscop de Tirana, Durres si al intregii Albanii;
5. Biserica Ortodoxa din Tinuturile Cehiei si Slovaciei avand ca intaistatator pe Preafericirea Sa KRISTOFOR, Arhiepiscop de Praga si Mitropolit al Cehiei si Slovaciei;

b. Biserici Ortodoxe Autonome:
1. Biserica Ortodoxa Finlandeza, ce il are ca intaistatator pe Inalt Prea Sfintia Sa LEO, Arhiepiscop al Kareliei si al intregii Finlande;
2. Biserica Ortodoxa Japoneza, ce il are ca intaistatator pe Inalt Prea Sfintia Sa DANIEL, Arhiepiscop de Tokio si Mitropolit al intregii Japonii.

Asadar, in anul 2010, avem 9 Patriarhate; 5 Biserici Ortodoxe Autocefale si 2 Biserici Ortodoxe Autonome. De remarcat ca in primele 4 Patriarhate din diptice au ca intaistatatori patriarhi greci, intre care si Patriarhul Ierusalimului, Preafericirea Sa TEOFIL al III-lea, care a primit in martie 2008 o delegatie a Episcopiei Maramuresului siSatmarului, condusa de PS Justin la resedinta din Ierusalim.

B. Recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane
Drumul spre o independenta in viata bisericeasca din Provincile romanesti a fost unul lung si presarat cu multe obstacole.

Daca privim spre mitropoliile din Tinuturile romanesti, observam ca acestea, mai ales dupa caderea Constantinopolului, au castigat un grad marit de autonomie, intrucat Bisericile din Tarile Romane au devenit principalul bastion de aparare al crestinatatii inRasaritul Ortodox.
Acest nivel ridicat de autonomie se observa in stilurile arhitecturale, cum ar fi in Muntenia stilul brancovenesc iar in Moldova stilul stefanian, in timp ce la sud de Dunare turcii nu acceptau construirea de biserici cu turle, pentru a nu concura cu geamiile musulmane.

Unirea Principatelor, realizata in 24 ianuarie 1859 a deschis insa calea unor prefaceri profunde si in viata bisericeasca romaneasca. Cum era si firesc Alexandru Ioan Cuza a introdus o serie de reforme si in Biserica, ca de exemplu secularizarea averilor manastiresti si elaborarea unor legi absolute necesre pentru acele vremuri. Dintre acestea amintim Legea pentru inmormantari, decretata in 18 martie 1864, cand toate parohiile au fost obligate sa-si amenajeze cimitire la cel putin 200 m de marginea localitatii; Legea comunala (31 martie 1864) prin care actele de stare civila au fost trecute de la parohii in seama primariilor locale; Legea calugariei (30 noiembrie 1864) care fixa varsta de calugarie la 60 ani pentru barbati si 50 de ani pentru femei; si mai les Decretul orgnic pentru infintarea unei autoritati sinodale centrale din 3 decembrie 1864. Pana la Legea organica promulgata de domnitorul Cuza in anul 1864 in ziua de Sfantul Nicolae, Mitropoliile functionau ca unitati canonice de sine statatoare cu ierarhie si organizatie aparte.

Decretul organic de infiintare a Sinodului central a urmarit infaptuirea unificarii bisericesti in Romania si in acelasi timp a deschis premiza obtinerii autocefaliei. De altfel in art. 1 din Legea organic s-a stipulat: "Biserica Ortodoxa Romana este siramane independenta de orice autoritate bisericeasca straina, in ceea ce priveste organizarea si disciplina sa".

Chiar daca A.I.Cuza a fost inlaturat din scaunul domnesc la 11 februarie 1866, drumul spre independenta al Bisericii Ortodoxe Romane nu mai putea fi inchis. Astfel in baza Legii organice, Sinodul unificat va alege la 31 mai 1875 primul Mitropolit Primat, in persoana mitropolitului Calinic Miclescu al Moldovei, lucru ce a iritat Scaunul Patriarhal din Constantinopol.

La 9 mai 1877 s-a proclamat independenta de stat a Romaniei, iar in urma razboiului pentru cucerirea independentei dintre anii 1877-1878, prestigiul Romaniei a crescut peste hotare, in acelasi timp crescand si autoritatea Bisericii Ortodoxe. Cu toata opozitia Patriarhiei Ecumenice, in ziua de Bunavestire a anului 1882, in Biserica noastra s-a savarsit un act important si anume Sfintirea Sfantului si Marelui Mir; apoi acelasi lucru s-a petrecut si-n Mitropolia autonoma din Ardeal ale carei reguli de organizare si functionare fusese bine stabilite de catre Mitropolitul Andrei Saguna prin Statutul ce-i poarta numele.

In anul 1885 in ziua de 25 aprilie noul Patriarh Ecumenic, Ioachim al IV-lea, a convocat Sinodul patriarhal si a intocmit Tomosul de recunoastere al autocefaliei romanesti, punand capat conflictelor dintre cele doua Biserici surori, consfintind astfel o realitate istoricasi un fapt legitim in concordanta cu Sfintele Canoane.
Asadar, iata ca s-au implinit anul acesta 125 ani de la momentul in care s-a consfintit definitiv Statutul de Biserica autocefala al ortodoxiei romanesti.

Din nefericire, Biserica Ortodoxa Romana din MaramuressiSatmar in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand s-a infaptuit inaltatorul act al autocefaliei, trecea prin momente dramatice, din cauza presiunii uniate. Cu toate acestea intre cele 43 Protopopiate ce sunt mentionate ca facand parte din Arhiepiscopia Sibiului la infiintarea Mitropoliei Ardealului s-au numarat si2 dinpartile noastre, si anume: Protopopiatul Chioar, cu un numar de 14 parohii si 7.397 credinciosi ortodocsi si Protopopiatul Solnoc-Lapus, cu 17 parohii si un numar de 8.219 credinciosi ortodocsi (Vezi Doc. 177 fond Saguna din Biblioteca Mitropolitana Sibiu).

Dupa primul razboi mondial si mai ales dupa 1 decembrie 1918 numarul parohiilor ortodoxe s-a inmultit atat in Maramures cat si-n Satmar. In urma maretului act de infiintare a Patriarhiei Romane, prin ridicarea scaunului mitropolitului primat la demnitatea de patriarh la data de 30 iulie 1925, data la care Patriarhul Ecumenic Vasile al II-lea a dat Tomosul pentru recunoasterea Patriarhiei Ortodoxe Romane, a avut loc si o reorganizare interna a Bisericii Ortodoxe Romane concretizata prin infintarea de noi episcopii.

Tinutul voievodal al Maramuresului va fi innobilat prin infiintarea Episcopiei Maramuresului la data de 14 iulie 1937 cu resedinta la Sighet, Eparhie ce va dinamiza viata bisericeasca in perioda interbelica. Era un act de dreptate facut poporului din Maramures intrucat aceasta Eparhie numarase de la egumenul Pahomie (1391) pana la vladica Gavriil Stefanca de la Barsana(1739), un sir de peste 20 de episcopi ce au pastorit peste 7 provincii de la marginea tarii, intr-o eparhie care a devenit in timp cea mai veche cetate duhovniceasca din Ardeal.

Din pacate, tanara Episcopie de Maramures, sufragana atunci Mitropoliei Bucovinei va fi iarasi desfiintata in anul 1948 din interese politice meschine, impotriva oricarei randuieli canonice. Timp de 42 de ani, tinutul lui Dragossi Bogdan, din punct de vedere bisericesc a fost marul discordiei intre Eparhiile Clujului si Oradiei, Eparhia noastra fiind vaduvita din nou de pastorirea unui ierarh ortodox.

CAP II EPISCOPIA MARAMURESULUI SISATMARULUI. 20 DE ANI DE LA REINFINTARE

Finalul anului 1989 a adus profunde schimbari si mari inoiri in viata poporului roman, de care nu putea ramane straina nici viata bisericeasca.

In urma eliberarii de sub dictatura comunista, imediat dupa Boboteaza anului 1990 un grup de initiativa, format din preoti inimosi de la Protopopiatul Baia Mare si-au exprimat dorinta reactivarii stravechii Episcopii de Maramures. S-a alcatuit un memoriu, iar in baza canonului 38 Sinodul VI Ecumenic care dispune: "si noi pazim canonul asezat de parintii nostri cel care randuieste ca daca vreo cetate s-a reinoit prin putere imparateasca sau daca s-ar reinoi in viitor, oranduirea lucrurilor bisericesti sa urmeze alcatuirile politice si obstesti" preotii au solicitat Sfantului Sinod inoirea vietii bisericesti prin reorganizarea Episcopiei de Maramures.

Sfantul Sinod in sedinta din 12 februarie 1990 prin temeieul nr. 1225/1990 aproba reinfintarea Episcopiei de Maramures, ca sufragana a Mitropoliei Ardealului, cu resedinta in Baia Mare, avand in componenta judetul Maramures, provenit de la Arhiepiscopia Clujului, si judetul Satu Mare prin rearondarea Episcopiei Oradiei.
Totodata Sfantul Sinod l-a incredintat P.S. Justinian, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului sa organizeze si sa constituie organismele deliberative si executive ale noii Eparhii.

Devenit Episcop loctiitor al Maramuresului, vladica Justinian si-a constituit un grup de lucru format din protoereii de atunci. Impreuna cu acestia, P.S. Justinian a impartit teritoriul eparhiei in 10 circumscriptii, in baza art. 91-94 din vechiul statut de organizare si functionare a Bisericii Ortodoxe Romane iar in 23 iunie 1990 s-au facut primele alegeri pentru Adunarea Eparhiala. La sedinta de constituire, deputatii alesi ar fi dorit ca Episcopul sa-si desemneze si Consiliul Eparhial, insa Prea Sfintia Sa a lasat aceasta sarcina in grija viitorului titular al Eparhiei.

Alegerea Episcopului titular nu avea sa intarzie! Astfel, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist a convocat Colegiul Electoral Bisericesc la Bucuresti pentru data de 26 septembrie 1990 pentru a desemna prin vot secret episcopul eparhiot. A fost ales cu o majoritate absoluta P.S Sa Justinian Chira, care a rostit in finalul alegerii un inflacarat cuvant de multumire, din care spicuim:"Prea venerat Colegiu Electoral Bisericesc, mi-ati acordat voturile punandu-mi pe umeri o cruce grea. Va multumesc din inima, dar acum ma rog sa-mi dati din puterea voastra sufleteasca pentru a-mi purta cu vrednicie crucea cu care plec acum la drum. Punand mana pe plug, asa cum ne invata Sfantul Duh prin gura Sfantului Apostol Pavel, nu ne vom uita inapoi ci vom merge inainte, impreuna cu intreg poporul roman."

In data de 1 octombrie 1990, neexistand resedinta episcopala, P.S. Justinian a convocat protopopii intr-o sedinta la Manastirea Rohia unde si-a numit membrii primei Permanente Eparhiale, care a avut ca prima sarcina organizarea slujbei de intronizare a noului Episcop ales. In Duminica din 11 noiembrie 1990 in vechea catedrala aBaii Mari, in prezenta a 11 membrii ai Sfantului Sinod, avandu-l in frunte pe vrednicul de pomenire Arhiepiscop Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului, a avut loc inscaunarea Vladicii Justinian. Pe treptele catedralei in dimineata zilei au existat altercatii intre ortodocsi si un grup de greco-catolici foarte violenti, insa ortodocsii mult mai numerosi i-au inlaturat reusindu-se instalarea intr-o prea frumoasa Duminica de Noiembrie.

Iata ca se implinesc de la acele clipe 20 de ani, si la acest popas aniversar spicuind din realizarile celor doua decenii de existenta ale Eparhiei noastre, enumeram:

1. ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA A EPISCOPIEI
In anul 1990 Eparhia Maramuresului era alcatuita din 5 protopopiate, dupa cum urmeaza: Baia-Mare, Sighet, Lapus, Satu-Mare si Carei, 333 parohii, 121 filii si4manastiri: Rohia, Moisei, Bixad si Dragomiresti.

La finele anului 2010 Schema de functii a Eparhiei noastre arata un real progres administrativ.

Astfel avem acum 8 protopopiate, 462 parohii, 27 manastiri si 8 schituri. Incepand cu data de 1 aprilie 1993 s-a reinfintat Protopopiatul Ortodox Viseu, prin rearondarea Protopopiatului Sighet avand jurisdictie peste parohiile din orasele Borsa, Viseu, Dragomiresti siSaliste si peste parohiile rurale de pe Vaile Izei si Viseului.

De asemenea, prin reorganizarea Protopopiatelor Baia Mare siLapus, s-a reinfintat Protopopiatul Chioar, cu resedinta in Somcuta Mare si cu jurisdictie asupra Parohiilor din Chioar si Somes. In fine, incepand cu data de 1 iulie 2003 s-a reorganizat si protopopiatul Oas cu jurisdictie peste parohiile din Ugocea si Oas cu resedinta in Negresti-Oas.

In sedinta Adunarii Eparhiale din 23 ianuarie 1991, s-a luat act de dorinta clericilor si mirenilor din judetul Satu Mare de a se modifica titulatura Eparhiei, in care sa se regaseasca si Satmarul. In baza propunerii Episcopiei noastre, Adunarea National Bisericeasca prin temeiul nr. 721/4.03.1991 aproba solicitarea in cauza, de atunci Institutia nostra purtand denumirea de Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului siSatmarului.

In anul 1994, in baza recomandarii Chiriarhului locului, Sfantul Sinod in sedinta sa de lucru din 24 martie a aprobat numirea unui Arhiereu Vicar pentru Episcopia noastra, in persoana Staretului de la Rohia Justin Hodea. Hirotonia intru Arhiereu a avut loc la 17 aprilie 1994 la Manastirea Sfanta Ana Rohia si a fost savarsita de catre IPS Antonie Plamadeala Mitropolitul Ardealului, IPS Bartolomeu Arhiepiscopul Vadului Feleacului si Clujului si de PS Justinian al Maramuresului siSatmarului, arhiereul nostru vicar fiind trecut in diptice cu numele de Justin Sigheteanu. A fost o alegere inspirata, vladica Justin dovedindu-se a fi nu numai un colaborator vrednic al chiriarhul locului dar si un luptator si truditor neobosit in ogorul Domnului de-alungul anilor de arhierie.

In ultimul deceniu, profitandu-se de conditiile create de Legea 154/1998 si Legea 142/1999 si cele ulterioare acestora cu privire la sprijinul statului privind salarizarea clerului, unitatile noastre de cult au crescut mult pe de o parte prin rearondarea parohiilor urbane mari iar pe de alta parte prin transformarea multor filii in parohii de sine statatoare. Astfel astazi slujesc la Sfintele Altare ale Eparhiei noastre un numar de 580 clerici, fata de 336 cati erau in anul 1990.

Langa acestia Schema de personal mai cuprinde peste 800 angajati neclericali cu salarizare de la buget, fapt cu care se pot mandri putine Eparhii din tara.

2. REALIZARI PATRIMONIALE
a) Resedinta Episcopala din Baia Mare
La reactivare, Eparhia Maramuresului a pornit de pe iarba verde fara sediu si fara catedrala, in Baia Mare existand in 1990 doar 3 biserici ortodoxe la o populatie de peste 150.000 locuitori. Autoritatile de stat locale n-au fost prea darnice cu Episcopia noastra, obligandu-l pe Vladica Justinian sa stea in chirie lucru nemai intalnit pe harta Patriarhiei Romane. La intrebarea, "unde locuiesti?", Chiriarhul nostru raspundea cu glasul Evanghelistului: "Vulpile au vizuini, pasarile cerului au cuiburi iar Episcopul Vostru nu are unde sa-si plece capul" in timp ce la alte culte aceleasi puteri vremelnice s-au grabit sa le puna la dispozitie palate generoase.

Insusi Patriarhul de la Bucurestia ramas uimit vazand atata ostilitate si nu a mai permis infintarea de Episcopii noi decat in conditile inzestrarii acestora cu o resedinta administrativa corespunzatoare. Si-a facut mila de noi un ofiter, Ministru al Apararii care ne-a eliberat cladirea fostelor garzi patriotice de pe strada Avram Iancu din Baia Mare, imobil unde si-a inceput activitatea Episcopia noastra avand la parter birouri iar la etaj locuinta hiriarhului.
Imobilul in cauza a fost cedat prin ordinul Prefecturii judetului Maramures nr. 184/1991 impreuna cu terenul aferent si a fost intabulat pe seama Episcopia noastre in acelasi an.

In timpul celor 20 ani, acest imobil a suferit numeroase modificari. Asftel i s-a adaugat aripa noua unde se afla Sala de Consiliu, arhiva, muzeul si apartamentele celor doi Ierarhi. De asemnea intre cele doua corpuri ale cladirii s-a ridicat Paraclisul Episcopal cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului". In ultima vreme s-a reabilitat aripa veche a Centrului Eparhial, s-a mansardat, s-a schimbat acoperisul, s-au restaurat toate birourile si s-a deschis un magazin de obiecte bisericesti. Cine viziteaza resedinta noastra ramane placut impresionat fiindca aici toate se innoiesc.

b) Catedrala Eparhiala "Sfanta Treime" Baia Mare
Dupa sfintirea locului pentru o catedrala in Baia Mare de catre Vladica Justinian la 20 iulie 1990 si dupa o tergiversare a lucrarilor de 9 ani, de la mijlocul anului 1999 sub indrumarea directa a P.S. Justin a demarat in forta constructia noii catedrale Eparhiale.

P.S. Justin, care coordoneaza in primul rand Sectorul Economic al Eparhiei Maramuresului siSatmarului a realizat pe bd. Unirii din Baia Mare, cea mai mareata si spatioasa biserica din Eparhie al carei prim nivel a fost sfintit in anul 2003 de catre un sobor de Arhierei ce i-a avut in frunte pe vrednicii de pomenire Preafericirea Sa Pedros al VII-lea Papasi Patriah al Alexandriei si a intregii Africi si pe Preafericirea Sa Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, inconjurat de o multime mare de preoti, de monahi si de credinciosi maramureseni si satmareni. In fiecare an la noua catedrala preotii fac colecte in ziua de Rusalii si pun obolul credinciosilor alaturi de stradaniile Arhiereului spre finalizarea frumoasei catedrale ce va deveni in timp emblema Episcopiei dar si a orasului de resedinta.

In 9 septembrie 2003 acelasimarit sobor in frunte cu cei doi Patriarhi, dupa Slujba de Tarnosire, a proclamat solemn printr-un Tomos Sinodal, canonizarea Sfantului Iosif Marturisitorul, care este pomenit in calendarele noastre crestinesti in data de 24 aprilie.

c) Zidiri de biserici
In ultimii 20 ani cei doi Arhierei au sfintit piatra de temelie si au tarnosit 130 de biserici noi, dupa cum urmeaza: in Protopopiatul Baia Mare 22 biserici noi, 17 in Protopopiatul Satu Mare, 17 in Protopopiatul Sighet, 29 in rotopopiatul Viseu, 8 in Protopopiatul Carei, 10 in Protopopiatul Lapus, 10 in Protopopiatul Chioar, 8 in Protopopiatul Oas, 20 de biserici noi de manastire si 8 biserici in noile schituri monahale.
Toate aceste biserici noi, de la catedralele din mediul urban pana la bisericile de lemn din manastiri si schituri, scriu istoria contemporana a Ortodoxiei, din Muntii Maramuresului pana in sesurile Careilor.

d) Redobandirea patrimoniului Episcopiei
1) Retrocedarea padurii episcopale din Vagas, com. Tarna Mare, Protopopiatul Oas. In baza procesului verbal de punere in posesie a Comisiei locale Tarna Mare nr. 3/17.04.2009, Comisia judeteana Satu Mare a emis Titlul de Proprietate nr. 2336/3.06.2009 prin care Episcopia Ortodoxa a Maramuresului siSatmarului primeste in proprietate o suprafata de 100 Ha padure.
2) Retrocedarea Palatului Episcopal din Sighetu Marmatiei. In baza documentatiei stufoase de retrocedare trimisa in repetate randuri de catre Episcopia noastra la Bucuresti, Comisia Speciala de retrocedare a unor bunuri care au apartinut cultelor religioase din Romania a emis decizia nr. 2082/20.05.2009 prin care se restituie in natura imobilul situat in Sighetu Marmatiei, imobil preluat abuziv de la Episcopia noastra in anul 1948.
Impreuna cu imobilul care a functionat in perioada 1948-2008 Casa de cultura, Biblioteca, Scoala populara de Artasi un bar, ni s-a restituit si terenul aferent in suprafata de 2301 mp, situat in Sighetu Marmatiei str. Iuliu Maniu nr. 31 inscris in CF 1868 nr. top 1263/1 si 1263/2. Primaria Sighet a predat efectiv Palatul prin protocolul de predare - preluare nr. 13846 din 7.09.2009 catre detinatorul actual, Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului, care in calitate de proprietar in baza deciziei de retrocedare s-a obligat sa inchirieze Primariei spatiile pentru 5 ani, de la 20.05.2009 pana la 20.05.2014, spatiile excedentare fiind atribuite spre folosinta Oficiului Protopopesc Sighet iar fosta capela, actualmente sala festiva din incinta imobilului, sa fie utilizata in comun atat de proprietar cat si de chirias. In cursul anului 2010 Palatul din Sighet a fost intabulat pe Episcopia Ortodoxa a Maramuresului siSatmarului.
3) Retrocedarea padurii din Vadu-Izei. In baza Hotararii nr. 1992 din 30.11.2009 a Comisiei judetene Maramures pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, si a ordinului prefectului nr. 348/2009, Comisia jud. Maramures a emis titlul de proprietate nr. 20575/10.12.2009 prin care Episcopia noastra primeste in proprietate o suprafata de 238Ha padure pe raza localitatii Vadu Izei.
Ne vom lupta si pentru obtinerea padurii din lotul "Arsita" de pe raza comunei Rona de Sus, in suprafata de 62 Ha, intrucat dorim sa rotunjim la 400 Ha terenul forestier, asa cum l-a avut Episcopia noastra in timpul episcopului Vasile Stan.

ALTE REALIZARI SI IMPLINIRI

Dintre frumoasele realizari pastorale din ultimii 20 ani, in afara de activitatea de la parohii, preotimea si-a extins activitatea in toate ramurile vietii sociale. Astazi, Episcopia noastra are preoti militari ce isi desfasoara activitatea in Unitatile militare si Penitenciare, preoti caritativi in toate Spitalele din Eparhie precum si preoti misionari cu activitati in orfelinate, case de copii cu handicap sicamine de batrani.

Cu toate greutatile financiare generate de criza actuala, pe linie culturala Eparhia a reusit sa tipareasca in decursul anilor buletinul oficial "Graiul Bisericii noastre", calendare, carti, prima monografie a Eparhiei, un album cu bisericile de lemn din Maramuressi un album cu cele 130 biserici noi ridicate in timpul arhipastoririi I.P.S. Justinian.

Din anul 1991, in baza temeiului nr. 3796 a Ministerului Invatamantului s-a aprobat deschiderea Seminarului Teologic "Sfantul Iosif Marturisitorul" din Baia Mare, iar din anul 2006 s-a deschis la Satu Mare Liceul Teologic "Nicolae Steinhardt" cu clase de gimnaziu si liceu si cu 6 grupe de gradinita.

De asemenea, incepand cu anul universitar 1992-1993, in baza temeiului 1992/15.04.1992 a Ministerului Invatamantului functioneaza in cadrul Universitatii de Nord Baia Mare, la Facultatea de Litere, o Catedra de Teologie Ortodoxa cu trei specializari: Teologie Pastorala, Teologie Didacticasi Asistenta Sociala de unde Episcopia noastra isi recruteaza viitorii preoti, viitori dascali si asistenti sociali.

Viata monahala a cunoscut o dezvoltare fara precedent. De la cele 4 manastiri existente acum 20 ani din care doar una recunoscuta, avem astazi 35 vetre monahale. In aceste centre de lumina spirituala isi desfasoara activitatea peste 100 monahi si monahii fapt ce confirma ravna maramuresenilor sisatmarenilor fata de asezamintele monahale.

P.S. SA JUSTINIAN -ARHIEPISCOP

Dupa aceste frumoase impliniri ce graiesc si scriu istoria actuala a Episcopiei noastre, se cuvine sa-I multumim Domnului pentru toate cate le-am primit.

Aflata din anul 2006 sub obladuirea Mitropoliei de la Cluj, Episcopia Maramuresului si Satmarului pastreaza in acest colt de tara cele mai pretioase comori pe care le are poporul roman si anume bisericutele de lemn ridicate in stil maramuresean, care stau atarnate intre cer si pamant, ca niste faclii vii ce vorbesc lumii intregi de harnicia si statornicia in credinta a romanilor din Maramures si Satmar.

De la altarele monumentelor istorice pana la maretele catedrale ard sufletele unor oameni alesi, a unor oameni sfintiti, cei peste 580 preoti ce incalzesc in acest colt de tara inimile copiilor frumosi, a tinerilor destepti,a barbatilor integri si a femeilor evlavioase din Maramures, Oas, Chioar, Lapus,Satmar, Carei, Somes sau Tara Codrului.

In fruntea lor se afla un venerabil batran cu plete albe si barba alba, iubitul Vladica Justinian, care la cei aproape 90 de ani stasiisi admira fiii, nepotii si stranepotii. Il iubim si-l respectam cu totii.

Il admirasi vorbesc plin de consideratie si cei pusi in fruntea Bisericii Ortodoxe Romane Autocefale. Ca o incununare a realizarilor P.S. Sale, P.F.P. Patriarh Daniel, in Sedinta Sfantului Sinod din 18 iunie 2009 a propus ridicarea Vladicii Justinian la rang de Arhiepiscop.
Intorcandu-ne la dispozitile Canonului 34 Apostolic care stipuleaza ca "se cade ca episcopii fiecarui neam sa
cunoasca pe cel dintai dintre dansii" pentru neamul maramuresenilor  si satmarenilor insusi Patriarhul Daniel in fruntea unui sobor de 19 ierarhi l-a inscaunat in Duminica din 13 decembrie 2009 pe primul arhiepiscop de Maramures cand, in noua catedrala Episcopala din Baia Mare, a fost citita Gramata Patriarhala de ridicare la treapta de Arhiepiscop onorific a I.P.S. Justinian.

Mai sunt si multe alte lucruri ce ar trebui spuse la acest popas aniversar si care, daca s-ar fi scris cu deamanuntul, cred ca tinutul Maramuresului  si Satmarului n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris.

BAIA-MARE LA 12.10.2010

Al vostru frate intru Hristos.
PR. DR. VASILE AUGUSTIN
VICAR EPARHIAL


Pagină vizitată de 5.072 ori şi websiteul de 119.660 ori, 20 vizitatori online. Publicat de: Admin la data de: 02.12.2010